Noiembrie este luna in care trebuie sa-mi termin toate proiectele. Voi incepe sa lucrez la quiltul peisaj si la quiltul romanesc. Nimeni nu ma poate ajuta decat dandu-mi mai mult timp.
Asadar, cumpar timp la orice pret! As imprumuta putin, dar nu pot sa-l dau inapoi. Si cand ma gandesc cat timp imprastii zilnic in toate directiile... Dar este timpul oficial, precis repartizat si clar irosit.
Foarte putinul timp care imi mai ramane este timpul meu special. Dar si aici am de recuperat foarte multe. Voi ajunge sa fac adevarate "calatorii in timp" ca sa pot face cate un mic pas inainte.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
Si eu simt ca si tine trecerea timpului.
Dar paradoxul este ca in atata timp cat avem, incape exact ceea ce vrem noi sa punem. Deci sa nu ne lasam! Avem timp destul sa ne facem mii de proiecte, sa renuntam la unele si sa finalizam altele, si apoi sa visam din nou!
Sper din tot sufletul sa gasesti timpul de care ai nevoie. Daca as putea ti-as da si eu niste timp dar nici mie nu-mi ajunge si nici nu cred ca s-ar putea...Elena
Daniela, timpul zboara si noi trebuie sa-l prindem din urma. Regula de aur pe care am invatat-o eu in Olanda a fost sa-mi "clarific" prioritatile, si sa nu-mi "risipesc" fortele. Daca in fiecare seara esti multumita de cum ti-ai folosit timpul, nu conteaza daca proiectele nu se finalizeaza la timp. In fond, "surprizele" vietii sunt sarea si piperul, nu?
Trimiteți un comentariu